Rialto

Wolfenbüttel

 

   

Canzoniere di Wolfenbüttel

 

 

34.

 
    [L]a flor de[l] mun a cui per dreit sopleia
    cristinitat, qu’es tant plena d’odors,
    e la stella que per tot resplandeia
4   devem honrar sobra trestot honors,
    ço es la dolç vergen sainta Maria,
    por cui lo mund [o]scur es alumaç
    et per cui sem dal nemic aiudaç
8   et del fang mes en la plus dreita via.
     
    [B]e.m meraveill cum nuls hom qu’el mund sia
    se pot sofrir del seu ric preç honraç
    poiar et mout lauçar soa cortesia,
12   sas grant valors et sas richas beutaç;
    et pois Yesus, que tot lo mon maneia,
    la volc honrar, tant l’ameit per amors,
    sor totas res, ben son plens de folors
16   cil qui vers lei ab umil cors no·s pleia.
     
    [Q]ar ben saben, e.ls sainç Paire l’autreia,
    que per lei sun stauradas las dolors
    que fes Eva, car cel que nos guereia
20   creit et nos mes col Segner en erors,
    mais il en hac pietat tota via;
    et pres en lei amor eç amistaç:
    de lei nasceit et per lei sem salvaç,
24   per o servir la devem noit et dia.
     
    [A]uçit ai dir qu’en franca segnoria
    no·s pert qui serv, ainç n’es guierdonaç;
    donc ben es fol qui·l seu servis oblia.
28   Tan es valen, plena de pietaç,
    que·l seu saint Fil iorn e noit [per nos preia]
    qu’aia merces de tot nos peccadors.
    A lei serven eç a toç per s’amors:
32   non es nuls hom que per dreit far no·l deia.
     
    [D]e leis honrar aia chascuns enveia
    et d’enançar sun preç et sa valors;
    leials amans et bon servidor seia:
36   cum plus la serv, pauc li sembl cascuns iors,
    per miels penar de far ço que ben sia.
    Enaisi er a chascuns, ço sabiaç,
    lo gierdons per cent mil veç doblaç:
40   de tan ric ioi contar no se poria.
     
    [Q]ar il es claus de paradis et via
    e·l ioi ternal ten en sa poestaç
    et de toç bens a poder et baillia,
44   de tot plaçer et de tot gen solaç.
    Per o prec lei, a qui mun cor merceia,
    qu’aia de nos merces per sa dolçors;
    sossteng nos seit, aiudas et secors,
48   dal fel nos gart, que tant fort nos goleia.

 

 

 

Testo: Verlato 2002. – Rialto 24.iv.2006.

Ms.: Wolfenbüttel, Herzog August Bibliothek, Extravag. 268, 61r.

Edizioni critiche: Emil Levy, Poésies religieuses provençales et françaises du Manuscrit Extravag. 268 de Wolfenbuettel, publièes par E. Levy, Paris 1887 (estratto dalla Revue des langues romanes, XXXI, 1887, pp. 173-288 e 420-435), a p. 111; Zeno Lorenzo Verlato, «Occitania periferica. Il canzoniere religioso di Wolfenbüttel», Rivista di studi testuali, 4, 2002, pp. 173-247, a p. 225.

Metrica: 10 a’ b a’ b; c’ d d c’ (Frank 421:18); rime: a: eia, ia, b: ors, aç, c: ia, eia, d: aç, ors. Sei coblas alternate (I = III = V, II = IV = VI). Le rime a e b delle coblas pari sono le rime c e d delle coblas dispari; le rime c e d delle coblas pari sono le rime a e b delle coblas dispari. È procedimento tutt’altro che raro nella lirica trobadorica. Fra i tanti esempi: GlUc, BdT 237.1 = 382:87, GcFaid, BdT 167.33 = Frank 279:1, AimPeg, BdT 10.42 = Frank 417:1. Frank riporta trentasei esempi, di cui ventuno su decasillabi. Tuttavia, questa poesia è l’unica rappresentante per questo schema sillabico. Esiste lo schema 10’ 10 10 10’; 10’ 10 10 10’, usato da JoEst, BdT 266, 2 = Frank 624:40, e PoChapt, BdT 375.12 = Frank 624:41.

[ZV]

Traduzione

BdT    Wolfenbüttel